Ce-i viaţa ta? E o peniţă
Ce-i viaţa ta? E o peniţă,
Cu care scrii mereu pe-un drum.
# Şi-apoi la ultima portiţă,
Tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliţă,
Nu se mai şterge nicidecum. #
Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
Rămân pe veci, ca-ntr-un album.
# Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mari întregi să-l spele
Nu se mai şterge nicidecum. #
Să nu te minţi că-n veşnicie,
Trecutul se preface-n scrum!
# Căci Dumnezeu stă mărturie.
Şi tot ce-n faţa Lui se scrie,
Nu se mai şterge nicidecum. #
În ceasul greu de judecată
îţi vei citi întregul drum.
# Vei izbucni în plâns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai şterge nicidecum. #
N-o poate şterge decât sânge
Dar sânge sfânt şi nu oricum.
# Ce înger trupul şi l-ar frânge?
Şi-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai şterge nicidecum. #
Isus cel drag veni din zare
Ca tu să scapi de foc şi fum!
# Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai şterge nicidecum. #
Isus pe lemn răbdă arşiţa
Isus e preţul tău acum.
# Prin El eşti alb ca lămâiţa.
şi tot ce-a scris cândva peniţa,
Nu se mai vede nicidecum. #
Azi adu-ţi vina ta şi greşul,
Isus îţi şterge-al vieţii drum,
# Cum trece pe nisip vârtejul.
Dar dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai şterge nicidecum. #