Cerul laudă-ale Tale mari minuni, cu slavă mare

Cerul laudă-ale Tale mari minuni, cu slavă mare Şi a Ta credincioşie sfinţii-o spun în adunare, Căci în ceruri cine poate să-Ţi mai fie-asemeni, cine? Dintre-ai Domnului fii care poate a mai fi ca Tine? Dumnezeu înfricoşat e în al sfinţilor sfat mare De temut la toţi aceia ce-mprejurul Lui au stare. Doamne al Puterii, cine este-aşa puternic, cine? Marea Ta credincioşie Te înconjură pe Tine. Tu-mblânzeşti mânia mării cu puteri nemăsurate, Când se nalţă-ale ei valuri Tu le potoleşti pe toate. Tu ai nimicit Egiptul ca pe-un hoit într-o câmpie, Risipindu-Ţi toţi vrăjmaşii cu a braţului tărie. Cerurile-s ale Tale şi pământul cât se-ntinde, Tu întemeiat-ai lumea şi cu tot ce-n ea cuprinde; Tu făcut-ai Miazănoaptea şi-ai dat Miazăziua-n lume, Tu Taborul şi Hermonul faci să cânte de-al Tău Nume; Braţul Tău e-n veci puternic peste-a Ta lucrare toată, A Ta mână este tare, dreapta Ta-i în veci nălţată. Judecata şi Dreptatea sunt la tronu-Ţi temelie, Bunătatea şi-Adevărul sunt naintea Ta-n vecie. Fericit poporul care glasul trâmbiţei ascultă Şi-n lumina feţei Tale umblă cu credinţă multă; El se bucură, o Doamne, de-al Tău Nume Sfânt întruna Şi cu marea Ta dreptate se făleşte-ntotdeauna. Căci doar Tu eşti a lui fală şi-a puterii lui credinţă, Tu ridici puterea noastră în a Ta bunăvoinţă; Domnul este scutul nostru, Dumnezeul nostru tare, Sfântul lui Israel este Împăratul nostru mare. La al Său ales vorbit-a în vedenie târzie, Dat-a ajutorul unui tânăr plin de vitejie. Am găsit pe-al Meu rob David şi l-am uns spre stăpânire, Mâna Mea-i va fi de sprijin, braţul Meu i-o fi-ntărire, Cel rău n-o să-l mai apese, cel vrăjmaş nu-l va mai prinde, Voi lovi pe-ai lui potrivnici, voi zdrobi pe cel ce-l vinde, Îi voi da şi bunătatea-Mi şi a mea credincioşie, Şi prin Numele Meu mare voi nălţa a Lui tărie.