Acum, privind spre cer sfios

Acum, privind spre cer sfios, Ca-ntr-o oglindă, Şi multe lucruri ni se par de ne-nţeles. Adesea, nedreptatea încearcă să învingă, Fiindcă rodul muncii încă n-am cules. # Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă, Când vom primi răspuns La mii de întrebări, Dar pân’ atunci, Trăim crezând, privind prin ceaţă La lucruri ce se par în depărtări. # De ce-i atâta suferinţă printre oameni, De ce săracii mor de foame printre noi, Când unii se desfată-n lux şi-n îmbuibare, Pe alţii îi lasă chiar să piară în nevoi? # Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă, Când vom primi răspuns La mii de întrebări, Dar pân’ atunci, Trăim crezând, privind prin ceaţă La lucruri ce se par în depărtări. # O, cum am vrea să nu mai fie-n lume ură, Să fie sfântă armonie între fraţi, Să nu mai fie aurul închis în zgură Şi robii toţi să fie odată dezlegaţi! # Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă, Când vom primi răspuns La mii de întrebări, Dar pân’ atunci, Trăim crezând, privind prin ceaţă La lucruri ce se par în depărtări. # Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma, Pământul s-a umplut acum de urâciuni, Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni: Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni. # Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă, Când vom primi răspuns La mii de întrebări, Dar pân’ atunci, Trăim crezând, privind prin ceaţă La lucruri ce se par în depărtări. #