Cine a crezut cele scrise?

Cine a crezut cele scrise? Cine-a cunoscut braţul Lui? Ca Odraslă slabă venise, Ca un Fiu al omului... Nici o strălucire Domnul nu avea, Chip de rob smerit purta. Om al suferinţelor grele, Părăsit şi dispreţuit, Printre făcătorii de rele Noi pe El L-am socotit… Totuşi El purta al nostru greu păcat, Dar era nevinovat. Ne vedeam de drum fiecare, Rătăceam precum nişte oi, Dar divina Lui îndurare Ne-ncetat a fost cu noi; Dumnezeu găsi un Miel ispăşitor Pentru vina tuturor. El a suferit pân’ la capăt Ca un Miel tăcut şi supus, Printr-o judecată nedreaptă El a fost lovit, străpuns; Între cei mai răi o groapă I s-a dat Şi-un mormânt cu cel bogat. Dar sfârşindu-Şi marea lucrare Va vedea al patimii rod, Bucuria Lui cea mai mare: Un neprihănit norod, Între cei puternici partea-Şi va primi Şi de-a pururi domni!