Cine-a crezut în ce ni se vestise

Cine-a crezut în ce ni se vestise Cine-a cunoscut braţul Domnului El a crescut ca o odraslă slabă, Ca un lăstar dintr-un pământ uscat. # N-avea frumuseţe şi nici strălucire, De toată lumea era dispreţuit Părăsit de oameni, om al durerii Cu suferinţa era obişnuit. # Dar totuşi El a noastre suferinţe Şi durerile asupra-I le-a luat Noi am crezut că este pedepsit Şi e lovit de Dumnezeu, smerit. # N-avea frumuseţe şi nici strălucire, De toată lumea era dispreţuit Părăsit de oameni, om al durerii Cu suferinţa era obişnuit. # Era străpuns pentru-a noastre păcate Făr’delegile asupra-I le-a luat Pe El a căzut pedeapsa ce dă pacea Şi prin a Lui răni suntem tămăduiţi. # N-avea frumuseţe şi nici strălucire, De toată lumea era dispreţuit Părăsit de oameni, om al durerii Cu suferinţa era obişnuit. #