Cine-mi poate şti durerea grea

Cine-mi poate şti durerea grea Şi plânsul inimii mele Pe urma durerii grele Căci am stat prea mult în babilon. În Apocalipsa spune Domnul Cine-i sfânt să se sfinţească Şi mai mult ca să trăiască De nu vrea va trece-n moartea a doua. Dar eu nu voiam s-ascult de Domnul Dumnezeu cel bun şi sfânt Morţii nu m-am hotărât M-a lovit cu o boală dureroasă. Într-o nopate n-am avut repaus Căci durerea-mi era grea Suferinţa se-nmulţea Şi aşteptam să vină dimineaţa. Să mă duc la oameni muritori Să-mi lungesc a mea viaţă La pământul cel cu ceaţă Degeaba dacă l-am căutat la oameni. Atunci prin durerea grea şi mare Oamenii n-aveau ce-mi face M-aşteaptă mormântul rece Eu cuprins de-a morţii reci fiori. Am strigat spre tine Doamne sfinte Vindecă-mi durerea grea Şi mă pune-n slujba ta Doamne căci pe Tine te-oi urma. Într-o clipă ai venit o Doamne De pe pat m-ai ridicat Oamenii s-au înfricoşat Crezând că acum mă poartă moartea. Dar cu totul era altceva Oamenii n-au înţeles Că Dumnezeu m-a ales Ca să-i predic numele său mare. Dar acum pentru-aşa bunătate Căci m-ai scăpat de mormânt Îl slăvesc pe Domnul sfânt Slavă, cinste şi mărire-i fie.