Colo jos, în vremea-ceea

Colo jos, în vremea-ceea În frumoasa Galileea # O fecioara vieţuia Ce Maria se numea. # Nazaret era oraşul Unde ea-şi avea locaşul, # Într-o zi Maria sta Singură la vatra sa. # Şi deodată, ce văzu Casa toată se umplu # De-o lumină lucitoare Ca lumina de la soare. # Îngerul Gavril intrase La Sfânta Maria-n casă, # Lângă ea din zbor se-opri Bucură- te îi grăi. # Tu, de daruri încărcată Cea mai binecuvântată # Din femei, pe-acest pământ, E cu tine Domnul Sfânt. # Ea, vazând s-a-nspăimântat Şi-ntru sine s-a-ntrebat: # Doamne, ce-nsemnează oare Aste vorbe de urare? # Îngerul a zis: Marie! N-avea teamă, pace ţie, # Har la Cel din cer afla-şi Naşte-vei un copilaş. # Fiu al Domnului va fi, Şi Isus se va numi; # Sfânta Lui împărăţie Nesfârşită o să fie. # Se-ntreabă din nou mirată Asta cum o să se facă # Sunt cu Iosif logodită Încă necăsătorită. # Iar al Domnului trimis Răspunzând atunci i-a zis # Duhul Sfânt din slăvi senine Veni-va peste tine. #