Covorul alb se-aşterne iară
Covorul alb se-aşterne iară,
Din crivăţul dezlănţuit.
Noi colindăm pe timp de seară:
Creştini, Corturile au sosit!
Creştini, Corturile au sosit!
Şi gerul parcă se-ncălzeşte,
Iar vântul aspru-a-contenit.
În suflete speranţa creste.
Creştini, Corturile au sosit!
Creştini, Corturile au sosit!
În înserarea ce apune
Şi timpul parcă s-a oprit.
Că micul prunc venit pe lume,
Să-şi doarmă somnul liniştit.
Să-şi doarmă somnul liniştit.
Copil preasfânt ce-aduci nădejde,
La somnul Tău şi noi veghem,
Şi dragostea Te însoţeşte,
În staulul din Betleem.
În staulul din Betleem.
Semănător de mângâiere
Celor sărmani şi suferinzi.
Aduci iubire şi putere,
Şi prin credinţă, biruiţi.
Şi prin credinţă, biruiţi.
De-aceea noi pe timp de seară,
Prin drumul greu şi troienit,
Va colindăm şi spunem iară:
Creştini, Corturile au sosit!
Creştini, Corturile au sosit!