Cu ochii de lut privesc

Cu ochii de lut privesc Spre tot ceea ce-ntâlnesc, Privire de gheaţă spre oameni şi viaţă Îmi văd liniştit de drum, Prefer să nu mă consum, Dar lumea se pierde-acum În confuzii şi zbucium. Inimi frânte plâng în noapte, Cum să nu mă doară? # Dă-mi ochii Tăi să-i văd pe oameni, Şi gândul Tău să-i înţeleg, Să-mi fie viaţa o lumină Pentru acei care acum se pierd! Să te arăt pe Tine Doamne, Prin ce voi gândi şi voi vorbi, Dă-mi inima Ta să-i iubesc pe oameni, Prin ochii Tăi să-i pot privi! # Adesea oameni întâlnesc, Ce zâmbesc când îi privesc, Tăinuind ceea ce sunt, Sub un zâmbet se ascund. Unii sunt ingrijoraţi, iar alţii descurajaţi, Încercând din greu s-alunge frica şi durerile Inimi frânte plâng în noapte, Cum să nu mă doară? # Dă-mi ochii Tăi să-i văd pe oameni, Şi gândul Tău să-i înţeleg, Să-mi fie viaţa o lumină Pentru acei care acum se pierd! Să te arăt pe Tine Doamne, Prin ce voi gândi şi voi vorbi, Dă-mi inima Ta să-i iubesc pe oameni, Prin ochii Tăi să-i pot privi! # Vedeam de atâtea ori aceste priviri ce dor, Trecând nepăsator, Nu m-am gândit că astfel am greşit! Te rog să te-atingi de mine, Să pot să privesc ca Tine, Aşa cum Tu iubeşti pe oameni, vreau şi eu! # Dă-mi ochii Tăi să-i văd pe oameni, Şi gândul Tău să-i înţeleg, Să-mi fie viaţa o lumină Pentru acei care acum se pierd! Să te arăt pe Tine Doamne, Prin ce voi gândi şi voi vorbi, Dă-mi inima Ta să-i iubesc pe oameni, Prin ochii Tăi să-i pot privi! #