Cu-ncredere, o Doamne, Te vom slăvi-n Sion

Cu-ncredere, o Doamne, Te vom slăvi-n Sion Şi orice juruinţă făcută-Ţi vom plini, Căci Tu asculţi cu milă al rugăciunii zvon, De-aceea către Tine toţi oamenii-or veni. Mă copleşesc a mele adânci fărădelegi, Dar Tu ierta-vei, Doamne, căderea noastră grea; Ferice de acela pe care Tu-l alegi Şi îl primeşti în faţă, în curtea Ta să stea! Noi ne hrănim cu-a Tale mari binecuvântări, În Casa Ta cea Sfântă şi-n Templul Tău când stăm În marea-Ţi bunătate din multele-ndurări Cu mari minuni ne-asculţi Tu când, Doamne, Te chemăm Al mântuirii noastre Puternic Dumnezeu, Nădejdea depărtării de apă şi pământ, Tu întăreşti toţi munţii cu braţul Tău mereu, Tu-alini şi mări, şi vânturi, şi-al gloatelor frământ Câţi locuiesc departe de lume se-ngrozesc. Puternice, de-a tale minuni ce le-ai lucrat; Tu-nveseleşti, o Doamne, pe toţi câţi locuiesc Şi umplu Răsăritul şi-Apusul depărtat () Câmpiile pustiei sunt adăpate des, Iar dealurile-ncinse-s cu veselii şi cânt; De oi e plin hotarul, de grâu e plin pe şes Şi toate cântă, Doamne, de vesele ce sunt.