Cu-un potop de stricăciuni, cu păcate şi-urâciuni

Cu-un potop de stricăciuni, cu păcate şi-urâciuni Sa-ntinat acest pământ. Doamne, cine ar putea Să ajungă-n ţara Ta, când Tu eşti aşa de sfânt? Din mijlocu-acestei lumi te chemăm în rugăciuni, Suntem răi, nu suntem buni, dar strigăm spre Tine! Doamne, ştim, suntem greşiţi şi am fost nesocotiţi, Dar venim acum smeriţi, iartă-ne, Stăpâne! Suntem căldicei şi goi, cu Satan în crud război, Doamne-ndurate de noi! După curaţia Ta Nu puteam în cer intra, de n-ar fi fost Golgota. Cine-ar fi fost mântuit şi de moarte izbăvit, Dacă nu ne-ai fi iubit în dragostea-ţi mare? N-ar fi stat în faţa Ta în picioare nimenea, De n-ar fi fost jertfa Ta, jertfa de scăpare! Dacă-n seama ne-ai ţinea a noastră purtare rea, Negreşit ne-ai nimici, dar Tu, Doamne, doar ne cerţi, Ne primeşti şi iar ne ierţi, căci ne vrei în veşnicii! De acea-Ţi mulţumim şi de toate ne căim, Şi pentru tot ce greşim îţi cerem îndurare. La al Tău tron ne-aplecăm şi-un cuvânt doar aşteptăm, spune-l, Doamne, Te rugam, doar atât: iertare!