Cum crinii ce-nfloresc
Cum crinii ce-nfloresc
În zori sub cer
Şi doar o zi trăiesc,
Şi pier, şi pier,
Aşa de trecător
E omul muritor,
Ca norul călător,
Mai trecător.
Ca umbrele târzii
Pe zări trecând
Se duc mereu cei vii,
Pe rând, pe rând.
Ca ceaţa de pe văi
Ce piere-n vânt
Se fac a noastre căi
Mormânt, mormânt.
Ca fumu-mprăştiat
Ce piere-n sus
E bietul om luat
Şi dus, şi dus
Ca sunetul sfârşit
Ce piere slab,
Aşa pierzi ce-ai iubit,
Degrab, degrab.
Întoarce deci acum
La Domnul Sfânt,
Căci viaţa-i vis şi fum,
Şi vânt, şi vânt.