Ah, Doamne, cât sunt de zdrobit
Ah, Doamne, cât sunt de zdrobit
Şi zilele-s amare.
Căci fire rea am moştenit:
Unde-oi găsi scăpare?
Ah, mult îmi e povara grea,
Descoperită-n faţa Ta
E marea-mi strâmtorare.
Ce groaznic e că mintea mea
În negură se zbate,
Şi ziduri groase faţa Ta,
De mine o desparte;
Dar ştiu, că pururi m-ai iubit,
Pe Fiul Tău ne-ai dăruit:
Cu El vreau să am parte!
De-aceea-acum îngenuncheat,
Te rog în adorare:
Iubite Domn, de-orice păcat
Să-mi dai Tu uşurare:
Şi de-orice rău, ce s-ar afla,
În inima şi mintea mea,
Ca-n veci să-Ţi nalţ cântare!